viernes, 15 de mayo de 2015

ANTOLOGIE PERSONALĂ






















Ruga poetului



Nu-mi mai trimite îngeri. Mi-e prea plină

Cu îngeri toată casa, până la tavane

Şi alţii stau să intre, ca nişte garnizoane

Grupate pe-ntuneric în curte şi grădină.



Mi-au năpădit şi ape şi şesuri. Pe colină,

Sub slavă frunza plopii şi-o pierd şi din icoane,

Cu trâmbiţi de argint, cu suliţi şi ocheane,

Preasfinţii-mi cercetează creangă şi rădăcină.



Îmi umblă prin cuvinte, taie şi combină

Silabele cu ceaţă culeasă din gorgane,

Şi-mi spânzură de ele fragmente de firmane,

Îmi cântăresc tăcere, sudoare şi nevină.



E-o vraişte în toate şi nu mai am odihnă,

Nici loc de pas de-atâtea cântări şi neumane

Iubiri ce mă-nconjoară cu miere şi osane

şi fâlfâit de aripi albe de alumină.



Pieziş, pe piscuri singur, pe piatră carpatină,

Am stat, eternitatea privind-o pe cadrane

De nimenea ştiute, să ţi-o aştept. Amvoane

s-au prăbuşit sub ruga-mi în pulbere şi tină.



Dar nici un pui, pe-atunci, măcar cât o albină,

Nu mi-ai trimis să ardă prea multele liane

Ale-ndoielii mele ţesută-n antifoane,

Şi să-mi arate drumul şi drumul să mă ţină.



Şi-acum întreaga stripe continuă să vină

Din primii zori ai zilei, pe jos şi-n faetoane,

Neostenind de-atâtea poveri şi de blazoane

Cereşti, înghesuite la taina de la cină.



Obezi sau paralitici, a floare de glicină

Amirosind, şi-a smârcuri, cu gesturi mitocane,

mi-arată unde-i doare şi-ascultăn microfoane

porunca hârşâită de-o voce androgină.



Ţi-e, Doamne,-mpărăţia în pană de lumină

De ţi-a scăpat oştirea din sacrele maidane?

Ori, din păcat, mulţimea de dosuri diafane

A tot crescut şi cerul nu poate să-i mai ţină?


9 iulie 1976
.......................................................................................
R. Darie Novăceanu -2015

martes, 12 de mayo de 2015

ANTOLOGIE PERSONALĂ




Merele de aur
Trei trebuie să fi fost merele de aur.
Frumoase veneau din poveştile cu zâne
Unde mărul însuşi era de aur;
Visele toate erau de aur,
Iar Atalanta continua să vină
Pe ţărmul insulei, seară de seară,
Acolo unde trăise dulcea-nşelare
A mărului de aur dăruit de Hipomene.

Trei trebuie să fi fost merele de aur.
Copilărie de aur batjocurită de război,
Tinereţe de aur otrăvită de lozincile altora,
Maturitate de aur frântă de lozincile tale.
Bătrâneţe, măr acru 
în care dorm trei mere de aur.
1968

Trei fluvii

Dacă ne-am uni lacrimile,
Fluviul lacrimilor
Ar fi cel mia mare fluviu din lume
Şi s-ar cutremura toţi arborii,
Toate ţărmurile,
Până la marea cea mare.

Dacă nea-m uni sângele,
Fluviul sângelui
Ar fi cel mai mare fluviu din lume
Şi s-ar cutremura toţi oamenii,
Toate neamurile,
Până la marea ce mare.

Dacă neam uni sufletele,
Fluviul sufletului
Ar fi cel mai mare fluviu din lume
Şi s-ar cutremura toate adâncurile,
Toate înălţimile,
Până la marea cea mare.
1968
  

Aproape de adevăr

Stau aproape de adevăr şi nu sunt singur,
Mai e cineva pe care nu-l pot vedea;
De mult timp stau aproape de el,
Reîntors din nesfârşitele ţinuturi ale îndoileii.

Sunt din ce în ce mai aproape,
Din ce în ce mai bătrân
Şi din ce în ce mai nesigur
De adevărul de lângă mine
1972
 .............................................................................
R. Darie Novăceanu - 2015. Rezervate toate drepturile