martes, 9 de junio de 2015

VINTILĂ IVĂNCEANU

26 dec. 1940, Bucureşti - 7 sept.2008, Maroc




















vintilă ivănceanu

Fără tata, fără tata

S-a-ntors tata din război,
Fără cap, fără cap,
Noi ne-am dus pe la vecini,
Ţopăind, ţopăind,

Şi ne-am lăudat că tata
N-are cap, n-are cap.
Şi pe tata l-am culcat
Fără plâns, fără plâns,

 Într-un pat de-argilă albă
 Fără arcuri, fără arcuri.
 Mama singură-a ţipat,
 Numai mama, numai mama,

 A-nceput să-şi smulgă părul
 Negru, negru, negru, negru.
 Popa a cântat frumos,

După carte, după carte,
Apoi am plecat acasă
Fără tata, fără tata

Cor de copii

Monezile pe şina de tramvai
Lângă femeile fără sutien 
Şi-atâtea lacrimi de valet
Pe morţii slabi din anticameră.

Doamne, prietene
De câte ori ţi-am spus
Că dincolo de trupul meu
E o holeră şi o servitoare.

Prietene cerşind, un câine
Să-ţi muşte zilnic mâna dreaptă.
Doamne, prietene cu pian din tată-n tată,
Du-te şi cântă la parăzi

Cu clavicula spartă
De un bufon ereditar.
Prietene, apasă pe accelerator până la fund,
Până vei atinge viteza de circulaţie a morţilor.

Jos pălăriile
Jos pălăriile, în faţa mea jos pălăriile
Eu m-am născut să spun că
Mortul e mort că buba este buba
Că pianul e măcelarie
 
Aşa cum marea-mi este mama,
Aşa cum orologiile sunt
Bacşişul unui Dumnezeu de fontă,
Aşa cum eu sunt calul patriei,

Aşa cum chelnerul adoarme
în propriu-i platfus
ca un steag.
……………………………………….
© Darie Novăceanu - 2015