Antologie personală

Darie Novăceanu 

Visează-mă

Visează-mă călătorind spre tine

pe-un drum fără de umbră, măsurând

cu glasul tău distanţa până la pasări.

Visează-mă pe ţărmuri, culegându-ţi

surâsul întâlnit cu valul şi tăcând,

mai bine sufletul să-i simtă apăsarea.

Visează-mă că bat şi că-mi deschizi,

că ploaia-mi şterge urmele, iar ora

ne-adună-n ea.

Şi că nu totu-i vis.

Sonet cu cocori

Nu i-am văzut plecând, dar s-ar putea să fie

cei care se întorc acum, ca o lumină

ce lasă şoaptă caldă în crengi şi rădăcină

şi vindecă-aşteptarea din suflet şi câmpie.

Vin vâslă lângă vâslă, cum ştiu doar ei să vină,

perfectă prin văzduhul albastru geometrie,

redeschizând cu strigăt porţi spre copilărie,

deltă zidită-n sânge ca anii în tulpină.

Deschide-ţi, ţară, sânul, albă năframa florii

ridic-o-n pomi pe mândrele-ţi coline

şi te-nveştmântă-n verde, că se întorc cocorii.

Un dor fără oprelişti de ţărmuri dunărene

din neştiutul zării mână către tine

fragile escadrile de cântece şi pene.

 ....................................................................

R. Darie Novăceanu -2015