P o e z i a  m e x i c a n ă  c o n t e m p o r a n ă 

Homenaje a los 80 años

Hugo Gutiérrez Vega

                  Să visezi un oraş

Să visezi un oraş şi să te trezeşti

privind numai ruinele lui,

Să visezi străzi,

oameni cure se duc la lucru,

după amiezi când înfloresc iubirile.

Să le asculţi poveştile lor,

destăinuirile plăcerii, bătăliile lor,

nopţile de flacără arzând

în dimineţile când totul

urmează să aibă un înţeles.

Să visezi oraşul în puterea verii,

când pinii încep să vorbească,

iar iedera înflorită

ridică un zid înmiresmat.

Să ştii că s-a aflat aici

timpul care spune că nu, înşelându-se,

pentru că încă mai e aici

chiar daci privirile nu-1 pot descoperi.

Să-l reconstruieşti din cărţi,

cu vorbele rostite de lumea lui,

privindu-i zidurile dărâmate,

să simţi că a fost adevărat

şi că prezentul ne dăruieşte

privelişti neadevărate.

Se prăbuşesc lucrările omului,

moartea şterge toate semnele prezentului,

dar atât timp cât un om viu

se gândeşte la cei mai înainte vii,

la cei care au clădit această prăbuşire,

moartea pentru o vreme nu va exista

şi sub această îndurare iluminată

există nemurirea care-i înşelătoare

şi totodată adevărată.

O clipă de întoarcere la viaţă,

un miraj verde

în nesfârşitul deşert al morţii.

Embajador de Mexico y de la poesía

Am îndeplinit toate legile  

Am îndeplinit toate legile,

am guvernat supus legilor politicii,

care nu sunt aceleaşi cu cele ale moralei;

am făcut dreptate cu mâna forte, uneori am fost binevoitor.

Supuşii mei nu mă iubeau, dar înţelegeau faptele mele.

Viaţa mea a fost luxoasă pentru că aşa trebuia

- luxul e o raţiune de stat -

am încercat în momente de linişte,

să îndrăgesc poezia, ceramica şi muzica profană;

 am fost riguros, deşi puţin convins,

 în îndeplinirea îndatoririlor religioase 

- acestea sunt o altă raţiune de stat -

iar dialogul meu cu Dumnezeu a cunoscut nopţi înflăcărate.

Demetrio Paleologu sfidează moartea

Soseşti

din inconştienţa

de a ne juca

pe muchia cuţitului.

trudim sub soare,

Privim luna pe ţărmul cretan

şi ne acoperim creştetul

cu mantia iubirilor.

Adăpostiţi sub ea,

jucăm tot timpul

sarcasticul joc al nemuririi.

Guernica

Lui Pablo Picasso

Lăsaţi calul acesta

să-şi îndure singur agonia;

lăsaţi taurul negru

să-şi sfâşie moartea cu coarnele;

oricât de ageră ar fi spada

pe care această moarte nevăzută

Şi neaşteptată o răsuceşte

prin aerul otrăvit.

Copilul doarme, moare;

sânii mamei; regăsirea stelei

din noaptea de ieri.

Nu există sânge,

nu-i loc pentru sânge

în aceasta privelişte de trupuri sfârtecate;

numai aerul fierbinte,

minutul sonor,

iar după aceea tăcerea,

ţipătul neaşteptat

se pietrifică aici,

precum casa  moartă

Şi ochii copilului

deschişi înlăuntrul său.

Cronica neagră

Lui Cesare Pavese

Să ieşi într-o dimineaţă din casă,

fără să-ţi bei cafeaua, fără să spui nimic,

fără să-ţi săruţi soţia şi copiii.

Sa ieşi şi să te pierzi pe străzi,

să urci într-un tramvai,

să străbaţi grădina fără să vezi

cum soarele îmbracă în lumină

crengile arborilor.

Să străbaţi grădina fără să vezi

că un copil îţi urmăreşte paşii,

fără să vezi pletele blonde, brunete, veştede

ale tuturor femeilor,

Rafael Alberti, Hugo Gutierrez, Darie Novăceanu

 

să treci purtând un surâs sfârşit

cu buzele strânse până la durere.

Să intri din hotel în hotel,

căutând unul liniştit şi îndepărtat;

să te întinzi între cearceafurile proaspete

şi fără să spui un cuvânt,

fără să deschizi fereastra

pentru ca soarele să nu-ţi aducă nici o speranţă,

să-ţi pui pistolul la tâmplă.

Nu am spus nimic, nici eu, nici soarele,

nici florile pe care ni le-au dăruit fetele.

Amintire din Brăila

Străzile din oraşul acesta pleacă de pe malul râului,

dau ocoluri peste ocoluri şi se întorc pe malul râului.

Pentru a le străbate m-am aşezat pe mal.

O bucată de viaţă a crescut sub tălpile mele.

Traduceri de Darie Novăceanu

Fotografia ultimă: Lectură poetică - Zamora, 1983