Darie Novăceanu

 Fluturi de ghiaţă

N-a căzut nicicând mai multă zăpadă

Decât acum, când ninge-n amintire.

Potop de fluturi albi curg în neştire

din cerurile scufundate de mult. O cavalcadă

de ani – ai mei -, precum o troienire,

înscrişi pe tâmple, semn de netăgadă

că nu mai sunt. Rămaşi doar în baladă,

revin acum, când ninge din cer cu amăgire.

Se şterg sub albul pur, ca o iertare,

cărările ştiute doar de tine,

când alte drumuri îţi erau închise.

Alb, numai alb, iluzii şi-mpăcare.

Ninge ca niciodată, ninge ca în vise,

cu fluturi albi pe verzile coline.

(Februarie 2002)